joi, 28 iulie 2011

Inside strugle


De cate ori ne-am simtit dezgustati de tot,de toti,de noi insine.
Si lucru ciudat: recunoasterea ticalosiei, noastre, desi e dureroasa, parca ne linisteste si mangaie.
Treziti la realitate, luminati pornim spre curatirea sufleteasca,gata sa ne schimbam, sa fim, sa facem ceea ce nimicnicia proprie nu ne-a lasat, facem liste cu „rele” ce trebuie schimbate, ne stabilim noi reguli comportamentale, pe care le vom respecta, daca nu toata viata, cel putin dupa un plan cincinal.
-Voi face! Voi drege! Voi fi!....
Viata pare sa aiba un nou curs,hotararea luata ne umple de bucurie, sufletul e cuprins de exaltare.”Totul va fi bine! Fortuna imi zambeste! De ce n-am facut-o mai devreme?” si intr-adevar totul merge struna, toate se aseaza parca incet asa cum trebuie sa fie.
Trebuie ani sa slefuim caracterul, tarie sa infruntam slabiciunile, timp sa le invingem, si tocmai timpul nu tine cu noi si incet hotararea se estompeaza, proastele obiceiuri incet revin la viata,ne amagim ca relele noastre nu sunt totusi chiar atat de negre,ne cuprind in vraja lor pe nesimtite,”nu trebuie sa faci nimic”,”numai azi fa ce vrei,bucura-te de viata, e si maine o zi”. Pana cand uitam complet revelatia avuta, sentimenul de bine si suntem cuprinsi de toropeala spirituala.
Apoi dupa un timp iar se intampla ceva,ne trezim din nou la realitate,hotaram sa schimbam iar totul fara a mai repeta greselile si iar ne pierdem, si iar, si iar...ca intr-un joc absurd din care nu inveti nimic,dimpotriva cu fiecare cadere sentimentul de dezgust si imposibil creste, afundati tot mai mult in mediocritate, mintim ca „asa e viata, nici la altii nu e mai bine” pana cand si speranta e gata sa piara, totul parand sortit esecului.
„-De ce sa mai incerci? Stii ca nu vei reusi!” De ce te amagesti? De ce?... si cel mai usor lucru din lume e sa te gandesti la lucruri rele. Daca-ti lasi mintea in voia ei o sa aluneci din ce in ce mai mult in tristete.
De aceea ea trebuie disciplinata si poate nu ar trebui pierdut prea mult timp cu „rele” ce trebuie extirpate de la radacina ci mai degraba cu „bune” care trebuie rafinate, perfectionate, fiindca pana la urma doar bun e numai Dumnezeu,iar singura intrebare pusa la inceputul fiecarei zile sa fie: ”De ce nu?”

„Caracterul inevitabil al deceptiei la sfarsitul oricarei vieti,oricarei aventuri, oricarei intamplari cu privire la simtamantul golului total si al amaraciunii fara leac e valabila pentru toti”
Nicolae Steinhardt.

miercuri, 27 iulie 2011

Question marks


1.de ce oamenii se nasc, dacă tot mor?
2.dacă Dumnezeu este atât de bun, de ce a lăsat să se nască totuşi răul?
3.dacă suntem fiinţe atât de inteligente, de ce ne comportăm atât iraţional?
4.De ce renunţăm la vise?
5.Am ucide un copil pt a salva lumea?
6.de ce urâm şi ne războim, dacă vrem să trăim fericiţi?
7.de ce ne complacem în mediocritate?
8.de ce facem greşelile pe care le-am detestat la părinţi?
9.dacă am muri mâine ce am regreta?De ce preferăm să regreţăm?
10.ne pasă că se moare de foame sau vrem doar un televizor nou?
11.De ce alegem"de ce?" şi nu "de ce nu?"

luni, 4 iulie 2011

Luciu


Fratele său veni în vizită la el,nu îl mai vizitase de câţiva ani.Cât timp...Acum işi dădeau seama cât işi lipsiseră...Vorbiră indelung.
-Mergem să mâncăm o ciorbă de burtă?Sântem invitați la Petre și așa are să îmi dea 100 de lei.Iaca face cinste cu o ciorbă.
Pfff!!!Mda hai să mergem.Ion se urni greu din pat.
-Răcoare afară.Și ăștia zic că e cea mai călduroasă vară din istorie!Râseră cu poftă.
-Mergem să luăm un suc!
Ion simți cum îl ia cu amețeală,bani,iar bani,să-i ia dracu...o mână nevăzută îl strânge de gât,simți cum lacrimile îi umplu ochii.Se uită aiurea în jur să nu-l vadă Aurel,se rugă să nu-l întrebe ceva şi să-l ia plânsul pe stradă.
-Trebuie să îmi revin...Banii ăştia nenorociţi!În faţa lui se cască parcă portofelul.7 lei.7 lei sunt toţi banii.5 lei costă un suc,cum să îţi spun eu ţie că mai am 7 lei,simţii cum se sufocă.
-Luăm,luăm!se forţă să nu plângă.Doamne,ce mă fac?7 lei,2 lei de fapt,mai am 2 săptămâni de rezistat.
-Hai să luăm tramvaiul,nu am chef de mers pe jos!Se clătină.
-2 bilete vă rog.
Ion îi întinse 1,5 lei,preţul unui bilet.
-Lasă fratello,nu-mi trebuiesc!
-Taci din gură şi i-ai!Îi întinse eroic,cei mai dragi 1,5 lei,rămân fără bani...mă descurc eu cumva.Încercă să se încurajeze,am avut parte şi de mai greu,se uită cu ciudă la fratele lui că îi luă banii,ultimii bani,dracu să îl ia,e fără griji,habar nu are cât de greu îmi e şi el vrea suc...
Nu scoase un cuvânt tot drumul,simţea că dacă spune ceva se dă de gol,sper să nu creadă că sunt supărat pe el,mai bine aş spune ceva,se uită trist la el,sper să nu creadă că mă deranjează prezenţa lui.Respiră greu.
Ajunseră la destinaţie,coborâră din tramvai,-De unde luăm sucul?
-Este un magazin aici...poate îl ia el şi atunci mai rămân cu nişte bani,dracu să-l ia,mai bine m-aş întoarce acasă,da ce i-aş spune?Aaaah!M-am săturat,se uită la maşinile care treceau pe lângă el,poate mă loveşte vreo una şi scap de tot chinul ăsta.

Nihil sin Deo


Sometimes i find myself wondering.why am i here,what is my purpose?!Is this all there is?What is beyond,where only our thoughts can make it?Is there nothing,is there God?
Is He a scarecrow?Is he real?I often wonder...
Who am i?flesh and bones...ready to defy time and death,i wonder still...Is there all for nothing?nihil sin Deo keeps me awake...

Funebrul Funeriu


S-a pus cruce nvăţământului!
Scandal!Trădare!Sărmanii copilaşi nevinovaţi au căzut victime diabolicului Funeriu.Nu au inţeles subiectul....
Cum adică e chiar toţi analfabeţi?Nu ştie să scrie...Ruşine..ruşine vă spun!Ruşine să ne fie...
Mie imi e ruşine...Pentru ce au luptat la revolutie,pentru ce au murit?
Cineva are curajul să ne arate ce suntem şi nu ne place,prea am invăţat de mici să furăm,să inşelăm.Poate aflăm surprinşi cu suntem slabi şi leneşi,că ne-am cam furat căciula singuri vreo câţiva zeci de ani..intr-atât,incât am inceput să credem ca de fapt chiar suntem buni.
Ipocriţi,dăm cu piatra...politicienii fură,politicienii înşeală,politicienilor nu le pasă!
nici nouă nu ne pasă...facem orice să nu facem nimic, ne ploconim,inşelăm,furăm aşa in limita posibilităţilor,cu bun simt neaoş românesc.
Am ajuns analfabeţi cu facultate,buni la noi,slabi la alţii!( unde in afară de ştiinţă nu contează pe cine cunoşti.)
Preamărim şmecheria,invârteala.am uitat de bun simţ şi muncă...chestii batrâneşti,poate totuşi nu ar trebui să uităm că "cine nu are bătrân să-şi cumpere".
Oare asta e lumea pe care o vrem pentru copiii noştri?Vrem să ii schimbăm pe ei fără să ne schimbăm pe noi.Ei să crească intr-o lume mai bună,uitând că e vorba de lumea făurită de noi.Aşa că la luptă plăieşi,să fim anormali,să făurim lumea pentru noi aşa cum o vrem pentru copii noştrii.
Să scape cine poate!Hai si noi pe la revolutie!

sâmbătă, 2 iulie 2011

Moarte Clinică


Mă întreb dacă nu am intrat în moarte clinică,cerebrală...atât de multă linişte e în jurul meu,enervantă,parcă toţi evită să deranjeze...musca nu zboară decât când dorm,vecinii nu fac chefuri,nu se ceartă,copilul vecinului de deasupra aleargă doar pe vârfuri...
toţi mă respectă,nimeni nu mă contrazice..."Să vă ia dracu pe toţi".
Doar un tânţar a indrăznit să zboare în prezenţa-mi...S-a aşezat pe braţul meu şi tacticos s-a înfruptat...Bravo dildău...Tu vei fi Spike,my petdog...
În rest linişte...
Parcă lumea nu se mai învârte,e în imponderabilitate,un zvâcnet al inimii,o adiere ar porni-o.
Liniştea asta îmi ucide spiritul,îl încătuşează...La mănăstire asta e la mare căutare..
Linişte!prefer să-mi lipseşti...să-mi fie dor de tine...Spirit zbuciumat revino...set me free...înfigeţi gheara-n inima mea să simt cum bate,durere tu alină-mă!Voi bea cupa până la fund,vreau doar "muntele de gânduri",