marți, 20 septembrie 2011

Identitate



Eu sunt român,urmaş al lui Burebista şi Decebal.
Dar imnul ţării mele eu nu îl mai ascult. Nu „port cu fală un nume de roman”
Traian e ucigaşul neamului meu, cel care mi-a furat ţara şi mi-a făcut sclavi stramoşii.
Mi-e ruşine că acest cotropitor este considerat părintele nostru alături de Decebal, care şi-a dat viaţa pentru ţara lui şi a refuzat să plece capul, să se umilească.
Mi-e ruşine că „românesc” a căpătat un sens peiorativ,că râdem noi de noi, de istoria şi strămoşii noştrii.
Sufăr că ne-am pierdut coloana vertebrală, că respectul, cinstea şi integritatea morală sunt ciuca bătăii, sufăr că ne-am otv-izat, că ne plac ştirile de la ora 5, că suntem analfabeti, necinstiti şi hoti, că avem toţi carnete de revoluţionari fără să fi luptat pentru ceva, că ne-am transformat noi în asupritorii noştrii plini de fervoare.
Să munceşti nu e ruşine.
Aştept ziua când vom fi toţi mândrii că suntem români şi atunci vom fi respectaţi de alţii.

Oratorul imoral

Cenaclul Flacăra 1976, adrian paunescu recită conducătorului iubit şi partidului ode, sala întreagă repetă după el vrăjită.Oare ce sentiment l-a incercat, după 90, când a intrat în politică şi a stat la masă, s-a întâlnit pe holuri, a dat mâna cu cei care i-au ucis „Flacăra vie”. Oare patriot fiind, cum a iubit pe cei ce au ucis sufletul Patriei?

Mare poet, cu suflet mic, acest adrian paunescu.