Inside strugle

De cate ori ne-am simtit dezgustati de tot,de toti,de noi insine.
Si lucru ciudat: recunoasterea ticalosiei, noastre, desi e dureroasa, parca ne linisteste si mangaie.
Treziti la realitate, luminati pornim spre curatirea sufleteasca,gata sa ne schimbam, sa fim, sa facem ceea ce nimicnicia proprie nu ne-a lasat, facem liste cu „rele” ce trebuie schimbate, ne stabilim noi reguli comportamentale, pe care le vom respecta, daca nu toata viata, cel putin dupa un plan cincinal.
-Voi face! Voi drege! Voi fi!....
Viata pare sa aiba un nou curs,hotararea luata ne umple de bucurie, sufletul e cuprins de exaltare.”Totul va fi bine! Fortuna imi zambeste! De ce n-am facut-o mai devreme?” si intr-adevar totul merge struna, toate se aseaza parca incet asa cum trebuie sa fie.
Trebuie ani sa slefuim caracterul, tarie sa infruntam slabiciunile, timp sa le invingem, si tocmai timpul nu tine cu noi si incet hotararea se estompeaza, proastele obiceiuri incet revin la viata,ne amagim ca relele noastre nu sunt totusi chiar atat de negre,ne cuprind in vraja lor pe nesimtite,”nu trebuie sa faci nimic”,”numai azi fa ce vrei,bucura-te de viata, e si maine o zi”. Pana cand uitam complet revelatia avuta, sentimenul de bine si suntem cuprinsi de toropeala spirituala.
Apoi dupa un timp iar se intampla ceva,ne trezim din nou la realitate,hotaram sa schimbam iar totul fara a mai repeta greselile si iar ne pierdem, si iar, si iar...ca intr-un joc absurd din care nu inveti nimic,dimpotriva cu fiecare cadere sentimentul de dezgust si imposibil creste, afundati tot mai mult in mediocritate, mintim ca „asa e viata, nici la altii nu e mai bine” pana cand si speranta e gata sa piara, totul parand sortit esecului.
„-De ce sa mai incerci? Stii ca nu vei reusi!” De ce te amagesti? De ce?... si cel mai usor lucru din lume e sa te gandesti la lucruri rele. Daca-ti lasi mintea in voia ei o sa aluneci din ce in ce mai mult in tristete.
De aceea ea trebuie disciplinata si poate nu ar trebui pierdut prea mult timp cu „rele” ce trebuie extirpate de la radacina ci mai degraba cu „bune” care trebuie rafinate, perfectionate, fiindca pana la urma doar bun e numai Dumnezeu,iar singura intrebare pusa la inceputul fiecarei zile sa fie: ”De ce nu?”

„Caracterul inevitabil al deceptiei la sfarsitul oricarei vieti,oricarei aventuri, oricarei intamplari cu privire la simtamantul golului total si al amaraciunii fara leac e valabila pentru toti”
Nicolae Steinhardt.