VIAȚA MEA !

„α și ω”

Undeva demult am aparut sub semnul  lui „α" timid, speriat. Un punct minuscul pe un cer instelat. Tic-Tac, Tic-Tac timpul trece, viata ma prinde in iuresul ei. Nu sunt multe de facut. Merg cu curentul sau impotriva lui. Sau si una si alta. Cateodata sunt cuprins de amortire si timpul curge, momentele vin si trec, dorintele si visele se pierd in adancuri, alteori ma zbat cu furie impotriva curentului. EU si doar EU hotarasc unde ma duc! Liberul arbitru este dreptul meu din nastere. Fac si trag, bune si rele. Merg pe drumul meu, descoperit de mine, batatorit de altii, implacabil spre "ω”. 

E singurul de care nu pot fugi si nici nu vreau. "ω”! Imi place cum suna. 

„α și ω” doar doua puncte, unite de o dreapta. Trasata de mine !

Sadness

Ea:

-caracterizează-mă în 3 cuvinte.

Eu după un moment de gândire

- Senzuală, înger pierdut şi demon! Prea multe de spus cu prea puţine cuvinte.

- Tu mă poţi caracteriza în 3 cuvinte?

Ea -Inteligent, amuzant, ordinar !fără scrupule! Zâmbeşte amar. M-ai dezamăgit acum doi ani când ne-am revăzut, mi-am dorit să fim … şi am simţit că te-ai schimbat. Eşti mai dur, mai indiferent, mai bun amant !

Zâmbesc cu colţul gurii.

- Şi eu am simţit atunci ceva, dar mi-am spus că nu are rost să mă amăgesc. Carpe diem! Şi atât! De altfel la fel te simt şi acum…. Îmi pune mâna pe gură…

- Taci! Taci! Simt cum tremură, lacrimi îi inundă ochii;plec acasă, mai bine nu veneam. O trag lângă mine, ştiu că dacă pleacă nu o mai văd. Rămâi! Vreau să rămâi peste noapte !

Nu ştie, dar vechi sentimente ies de sub crusta nepăsării!

Ea este o femeie frumoasa. Nu exagerat de frumoasă, cât senzuală, bărbaţii toţi întorc capul după ea şi totuşi este singură, pierdută intr-o lume nedreaptă. Cred ca de aici sentimentul de deznadejde care-i licareste in ochi, plânge încet şi se întreabă de ce i se întâmplă ei totul.

Aş vrea să pot schimba eu ceva, aş vrea să-i spun c-o mai iubesc. o strâng doar în braţe şi tac. De ce aş spune ceva ? Mi-a distrus sufletul odată, prea mult mi-a luat să-mi revin. Focul arde în privirea ei, zâmbetu-i angelic poate distruge. Nu uita Mihai cât de sus te-a dus, cât de mult ai visat, nu uita căderea ! Nu uita niciodată!

Rămâne peste noapte. Dimineaţa mergem cu taxi la lucru, eu cobor, ea merge mai departe, îmi striveşte buzele într-un sărut. Dureros, zâmbesc! Plec fără să întorc capul.

Îmi citesc mailul, o văd pe mess. are status „Cel mai rău fel in care simti absenta cuiva este sa stai langa el şi să şti ca nu va fi niciodata al tău”, ştiu că e pentru mine.

Înghit în sec şi merg mai departe cu inima de piatră către întunecimile mele.

Epitaf

"Pe o ramură desfrunzită S-a prăvălit furtuna... Lacrimi întunecate de vară."

Bonne nuit cherie! Reste en paix!

Neînplinire

Teama din nou in sufletul meu,
Credeam ca o sa fiu cu tine mereu,
E atat de greu sa nu mai am loc in sufletul tau,
Iar m-am pierdut in ganduri ce dor
Ratacesc pierduta nu gasesc ajutor
e atat de greu...
Sa nu mai am loc in sufletul tau,
Ma inveti cum sa plang/ ma inveti cum sa rad:D
Ma inveti sa ma bucur pentru ceea ce sunt...
Si sunt a ta, doar a ta..din vina ta!
Stiu ca am gresit dar nu atat de rau,
Incat sa imi stergi imaginea chipului tau!
Sa te pastrez in amintiri e dreptul meu..
Ploua marunt in inima mea- unde cad doar lacrimi dupa dragostea ta!
E atat de greu sa nu mai am loc in sufletul tau!

de Oana Anastasia

Cuplu

Ana Blandiana -


Unii te văd numai pe tine,
Alţii mă văd numai pe mine,
Ne suprapunem atât de perfect
Încât nimeni nu ne poate zări deodată
Şi nimeni nu îndrăzneşte să locuiască pe muchia
De unde putem fi văzuţi amândoi.
Tu vezi numai luna,
Eu văd numai soarele,
Tu duci dorul soarelui,
Eu duc dorul lunii,
Stăm spate în spate,
Oasele noastre s-au unit de mult,
Sângele duce zvonuri
De la o inimă la alta.
Cum eşti?
Dacă ridic braţul
Şi-l întind mult înapoi,
Îţi descopăr clavicula dulce
Şi, urcând, degetele îţi ating
Sfintele buze,
Apoi brusc se-ntorc şi-mi strivesc
Până la sânge gura.
Cum suntem?
Avem patru braţe să ne apărăm,
Dar eu pot să lovesc numai duşmanul din faţa mea
Şi tu numai duşmanul din faţa ta,
Avem patru picioare să alergăm,
Dar tu poţi fugi numai în partea ta
Şi eu numai în cealaltă parte.
Orice pas este o luptă pe viaţă şi pe moarte.
Suntem egali?
Vom muri deodată sau unul va purta,
Încă o vreme,
Cadavrul celuilalt lipit de el
Şi molipsindu-l lent, prea lent, cu moarte?
Sau poate nici nu va muri întreg
Şi va purta-n eternitate
Povara dulce-a celuilalt,
Atrofiată de vecie,
Cât o cocoaşă,
Cât un neg...
Oh, numai noi cunoaştem dorul
De-a ne putea privi în ochi
Şi-a înţelege astfel totul,
Dar stăm spate în spate,
Crescuţi ca două crengi
Şi dacă unul dintre noi s-ar smulge,
Jertfindu-se pentru o singură privire,
Ar vedea numai spatele din care s-a smuls
Însângerat, înfrigurat,
Al celuilalt.

Contabilitate

(Marin Sorescu)

Vine o vreme

Cand trebuie sa tragem sub noi

O linie neagra

Si sa facem socoteala.

Cateva momente cand era sa fim fericiti,

Cateva momente cand era sa fim frumosi,

Cateva momente cand era sa fim geniali,

Ne-am intalnit de cateva ori

Cu niste munti, cu niste copaci, cu niste ape

(Pe unde-or mai fi? Mai traiesc?).

Toate acestea fac un viitor luminos -

Pe care l-am trait.

O femeie pe care am iubit-o

Si cu aceeasi femeie care nu ne-a iubit

Fac zero.

Un sfert de ani de studii

Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,

A caror intelepciune am eliminat-o treptat.

Si, in sfarsit, o soarta

Si cu inca o soarta ( de unde-o mai fi iesit?)

Fac doua (Scriem una si tinem-una,

Poate, cine stie, exista si viata de apoi).